MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță]. Vezi definitia »

stăpânăríe, stăpânăríi, s.f. (înv.) cârmuire, conducere, guvernare, diriguire, oblăduire. Vezi definitia »

DISCORÍE s.f. Deformare a pupilei. [Cf. gr. dys – rău, kore – pupilă]. Vezi definitia »

RINOLALÍE s.f. Tulburare a vocii, datorită modificărilor rezonanței cavităților nazale; rinofonie. [Gen. -iei, / < fr. rhinolalie, cf. gr. rhis – nas, lalie – vorbire]. Vezi definitia »

ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. Vezi definitia »