AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor ; teorie generală a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie]. Vezi definitia »

PSIHASTENÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin stări de nehotărâre extremă, obsesii și fobii. (< fr. psychasthénie) Vezi definitia »

CITOBIOLOGÍE s. f. Biologie celulară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. cytobiologie. Vezi definitia »

ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod și pe cântărirea catodului înainte și după electroliză. – Din fr. électrogravimétrie. Vezi definitia »

ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie. Vezi definitia »