CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Teleorman. ♦ Locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. Vezi definitia »

ciuícă s.f. (reg., înv.) ciuma-găinilor. Vezi definitia »

HIPOFÍZĂ s.f. (Anat.) Glandă endocrină situată pe fața inferioară a encefalului; glandă pituitară. [< fr. hypophyse, cf. gr. hypo – sub, physis – creștere]. Vezi definitia »

frânguiálă s.f. (reg.) bătaie, chelfăneală. Vezi definitia »