părnăjác, părnăjácuri, s.n. (înv. și reg.) saltea (umplută cu paie), matrață, mindir, păier, sălmăjac, străjac. Vezi definitia »

protác (-ce), s. n. – Ciur, sită, dîrmon. Sb. protak (Candrea). Vezi definitia »

FOAC, foaci, s. m. Pește cu corpul alungit, cu capul prelung și curbat și cu aripile roșietice (Squalius leuciscus). – Et. nec. Vezi definitia »

TIMLEÁC, timleacuri, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o varga groasă de fier prevăzută la unul din capete cu un cârlig ascuțit, care servește la prinderea peștilor mari. – Din rus. temleak. Vezi definitia »

bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164). Vezi definitia »