ZBURDĂCIÚNE, zburdăciuni, s. f. Zburdălnicie, vioiciune, neastâmpăr. – Zburda + suf. -ăciune. Vezi definitia »

INCOMPREHENSIÚNE s. f. (Livr.) Incapacitate de a înțelege sau de a fi înțeles. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incompréhension. Vezi definitia »

înmormântăciúne s.f. (înv.) înmormântare. Vezi definitia »

INFLICȚIÚNE s. f. (jur.) aplicare, administrare a unei pedepse, amenzi etc. (< fr. infliction, lat. inflictio) Vezi definitia »

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem). Vezi definitia »