Definita cuvantului fine
FÍNE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fine
ALDIMÍNE s. f. pl. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines) Vezi definitia »
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. Vezi definitia »
COLATITÚDINE, colatitudini, s. f. (Astron.) Complementul latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească. – Co- + latitudine (după fr. collatitude). Vezi definitia »
PUTREJÚNE, putrejuni, s. f. (Înv.) Putregai (1). – Putred + suf. -iune. Vezi definitia »
EXPULSIÚNE s.f. v. expulsie. Vezi definitia »