CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia) Vezi definitia »

POSTÚRĂ s.f. 1. Situația cuiva la un moment dat. 2. Atitudine, stare. [Pl. -ri. / < fr. posture]. Vezi definitia »

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe Vezi definitia »

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. Vezi definitia »

AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. – Din aero- + [tele]gramă. Vezi definitia »