Definita cuvantului aret
arét s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba română poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta. – Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aret
BERÉT s.n. v. beretă. Vezi definitia »
ȘÚIET, șuiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [Pr.: șu-iet] – Probabil contaminare între șuier și vuiet. Vezi definitia »
NET s.n. (Sport) Plasă pentru jocul de tenis. ♦ Expresie folosită de arbitrul de fileu pentru a arăta că mingea a lovit plasa. [< engl. net]. Vezi definitia »
BREVÉT s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaște cuiva paternitatea unei invenții sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licență. [< fr. brevet]. Vezi definitia »
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. Vezi definitia »