șăruí, șăruiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre hotarul dintre două fânețe) a marca prin călcarea ierbii. 2. (despre pământ) a rărița (porumbul). Vezi definitia »

ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara. Vezi definitia »

surzuí, surzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire). Vezi definitia »

năibuí, năibui și năibuiésc, vb. IV (reg.) a drăcui. Vezi definitia »

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl). Vezi definitia »