Definita cuvantului izvorâtură
izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu izvorâtură
(¿sursă, regiune?)LOPIȚĂU, lopițaie, s.n. (Reg.) Fund de lemn, tocător. Vezi definitia »
nocílă, nocíle, s.f. (reg.) mică plantă erbacee cu flori albe, mici. Vezi definitia »
TAMARÍSCĂ s.f. Specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină. [Var. tamarix s.m. / < fr. tamaris, cf. lat. tamariscus]. Vezi definitia »
ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești). Vezi definitia »
PROTÍDĂ s. f. denumire generică pentru orice substanță organică azotată. (< fr. protide) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z