meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315. Vezi definitia »

SCORIACÉU, -ÉE adj. de natura scoriei. (< fr. scoriacé) Vezi definitia »

lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205). Vezi definitia »

derbedeu Vezi definitia »

PERINÉU s.n. (Anat.) Regiunea dintre anus și organele genitale femeiești. [Pron. -neu. / < fr. périnée, cf. lat. perineum, gr. perineos]. Vezi definitia »