JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec. Vezi definitia »

PRETÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Demnitatea și funcția de pretor. 2. (În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcționa acest serviciu. [< lat. praetura, cf. fr. préture]. Vezi definitia »

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. épiderme, lat. epidermis. Vezi definitia »

mlácă (mlắci), s. f. – Mocirlă, mlaștină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. și Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaștină, s. f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciștină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Pușcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăștinos, adj. (mocirlos); mlaștiniță, s. f. (plantă, Epipactis palustris). Vezi definitia »

GRANDILOCVĂ?NȚĂ? f. ElocvențĂ? sau stil afectat, care abuzeazĂ? de cuvinte alese și efecte facile. -Din fr. Grandiloquence Vezi definitia »