ÍRIS s.m. Plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stânjenel. [< fr. iris]. Vezi definitia »

ÉPULIS s.n. (Med.) Tumoare inflamatorie a mucoasei gingivale. [< fr. épulis, cf. gr. epi – pe, oulon – gingie]. Vezi definitia »

SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis) Vezi definitia »

PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis. Vezi definitia »

TORTÍCOLIS s.n. (Med.) Reumatism localizat la mușchii cefei, care face ca mișcările gâtului să devină anevoioase și dureroase. [< fr. torticolis, cf. lat. tortus – răsucit, collum – gât]. Vezi definitia »