Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
CÚCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Vezi definitia »
filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică. Vezi definitia »
a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng. Vezi definitia »
GLISÁDĂ, glisade, s. f. Zbor în care un avion înaintează înclinat pe o aripă, astfel încât să se apropie de sol parcurgând o distanță cât mai mică. – Din fr. glissade. Vezi definitia »
OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiază formarea oaselor și a țesutului osos. (< fr. ostéogenèse) Vezi definitia »