Definita cuvantului eră
ÉRĂ s.f. 1. Epocă, perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ♦ Epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< fr. ère, it. era, cf. lat. aera – epocă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eră
DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure. Vezi definitia »
PISTRUIÁLĂ, pistruieli, s. f. (Rar) 1. (Cu sens colectiv) Pistrui (1). 2. Calitatea de a fi pestriț. [Pr.: -tru-ia-] – Pistrui + suf. -eală. Vezi definitia »
STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura]. Vezi definitia »
FUZÉTĂ, fuzete, s. f. Fiecare dintre cele două dispozitive care fac legătura între roțile directoare și osia din față ale unui autovehicul și care permit orientarea roților în direcția dorită. – Din fr. fusette. Vezi definitia »
mojeală, mojeli s. f. (în limbajul monahilor) masturbare, onanie. Vezi definitia »