Definita cuvantului erbiu
ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu erbiu
fălnógiu (-gi), s. m. – (În Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vază dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX). Vezi definitia »
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. Vezi definitia »
PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium]. Vezi definitia »
CÁSIU s.n. Rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele joase ale traseului. [Pron. -siu. / < fr. casis]. Vezi definitia »
VANÁDIU s.n. Metal dur, care nu se găsește liber în natură și care se folosește la pregătirea oțelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z