lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră). Vezi definitia »

SUVEICÚȚĂ, suveicuțe, s. f. Diminutiv al lui suveică. – Suveică + suf. -uță. Vezi definitia »

PAPILÍTĂ s. f. inflamație a unei papile. (< fr. papillite) Vezi definitia »

PIROBALÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar. (< fr. pyrobalistique) Vezi definitia »

GENULIÉRĂ s. f. (Mil.) 1. Diferență de nivel între planul de așezare al unui trăgător și nivelul liniei de ochire. 2. Diferență de nivel între nivelul platformei de tragere și partea inferioară a crenelului, în lucrările de fortificații. [Pr.: -li-e-] – Din fr. genouillère. Vezi definitia »