MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »

TOXINEMÍE s.f. (Med.) Denumire generală a intoxicațiilor cu produse microbiene, fără trecerea microbilor în circulația sanguină. [Gen. -iei. / < fr. toxinhémie]. Vezi definitia »

DEFLUVIÁȚIE s. f. schimbare completă a albiei unui curs de apă. (< fr. défluviation) Vezi definitia »

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trăsături caracteriale anormale, întîlnit în special în psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influențează negativ comportamentul. Anormalitatea (perversiuni, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea față de societate, de muncă, față de o altă persoană sau față de sine) ori voința ei, exprimîndu-se prin dificultatea adaptării sociale. Vezi definitia »

șorecíe s.f. (reg.) 1. otravă pentru șoareci, șoricioaică, șoriceasă. 2. planta coada-șoricelului. Vezi definitia »