ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzâi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi. Vezi definitia »

sicnít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre râuri, izvoare, lacuri, bălți, fântâni) secat. 2. (despre recipiente) golit, gol. Vezi definitia »

dubit, -ă, dubiți, -te adj. arestat, închis. Vezi definitia »

AȘARÍT, așaríți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice care a dezvoltat sistemul de gândire introdus de Al-Așari (teolog medieval islamic, Basra 873 (4?) – Bagdad 935 (6?)) și care se caracteriza prin alăturarea pozițiilor tradiționaliste sunnite celor raționaliste ale mutaziliților. (din n. pr. Al-Așari) [Brockhaus] Vezi definitia »

MĂGULÍT, -Ă, măguliți, -te, adj. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). ♦ Înv. Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. – V. măguli. Vezi definitia »