DicĂ?ionar ortografic abandĂ?n s. n., pl. abandĂ?nuri DicĂ?ionar de neologisme abandĂ?n s. n. pĂ?rĂ?sire, renunĂ?are. o ~ familial = pĂ?rĂ?sire a copiilor, a familiei. â?? (sport) retragere dintrâ??o competiĂ?ie. (<fr. abandon) DicĂ?ionar explicativ ABANDĂ?N ŭri n. 1) v. A ABANDONA. 2) RenunĂ?are a unui concurent de a continua o probĂ? în care este angajat. ◊ ~ de familie pĂ?rĂ?sirea familiei, a copiilor de cĂ?tre persoana care are obligaĂ?ia legalĂ? de a-i întreĂ?ine. /<fr. abandon Anagrame abandon Vezi definitia »

VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela) Vezi definitia »

PLÁGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga. Vezi definitia »

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette. Vezi definitia »

VEZÍCĂ, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica. Vezi definitia »