MASTOÍDĂ adj. apofiză ~ă (și s. f.) = fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal situate îndărătul urechii. (< fr. mastoïde) Vezi definitia »

ANGUSTICLÁVĂ s. f. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană. ◊ toga însăși. (< fr. angusticlave) Vezi definitia »

șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »

jupăitúră s.f. (reg.) bătaie, snopeală. Vezi definitia »

ANDROPÁUZĂ s.f. (Biol.) Diminuare a activității genitale la bărbat, începând de la o anumită vârstă; climacteriu masculin. [< fr. andropause]. Vezi definitia »