SORÍT¹, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites. Vezi definitia »

LUSTRUÍT², -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru¹; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui. Vezi definitia »

NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Ne- + despărțit. Vezi definitia »

CALCANTÍT s.n. Sulfat natural hidratat de cupru; piatră-vânătă. [< fr. calcantite]. Vezi definitia »

CERUZÍT s.n. Carbonat natural de plumb. [Var. ceruzită s.f. / < fr. cérusite]. Vezi definitia »