TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka. Vezi definitia »

PEISAGÍSTICĂ s.f. Ramură a picturii privind genul peisajului. [< peisagiu + -istică]. Vezi definitia »

sméniță, sménițe, s.f. (reg.) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice; cătușniță. Vezi definitia »

BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă (a vitelor și a oamenilor), care se manifestă la om prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose. Vezi definitia »

CHERATOCENTÉZĂ s. f. puncție chirurgicală a corneei. (< fr. kératocentèse) Vezi definitia »