VOCALÍST s. m. cântăreț (din gură); dizeur, specialist în vocalize. (< germ. Vokalist) Vezi definitia »

pompierist, -ă, pompieriști, -iste adj. (pub., peior.) 1. (d. stilul de muncă al cuiva) care lasă pe ultimul moment îndeplinirea unor atribuții de serviciu. 2. (d. oameni) care acționează în pripă, în ultimul moment, pentru rezolvarea unei sarcini de serviciu. Vezi definitia »

ITALIENÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al italienismului (2). II. s. m. f. specialist în italienistică. (< it. italianista) Vezi definitia »

ESTETÍST, -Ă I. adj. referitor la estetism. II. s. m. f. estet. (< it. estetista) Vezi definitia »

EUDEMONÍST, -Ă adj. Referitor la eudemonism. // s.m. și f. Adept al eudemonismului. [< fr. eudémoniste]. Vezi definitia »