Definita cuvantului esență
ESÉNȚĂ s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe. ♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu esență
CAVILIÉRĂ s.f. Rastel pentru cavile la piciorul catargului. [Pron. -li-e-. / < it. cavigliera]. Vezi definitia »
ATETÓZĂ s. f. tulburare motrice cu mișcări involuntare, lente, localizate mai ales în mâini și picioare. (< fr. athétose) Vezi definitia »
DULÚȚĂ s. f. (Reg.; în expr.) A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut. – Et. nec. Vezi definitia »
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette]. Vezi definitia »
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794). Vezi definitia »