VITAMINOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul vitaminelor. [< fr. vitaminologie]. Vezi definitia »

FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie. Vezi definitia »

EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio) Vezi definitia »

săpíe, săpíi, s.f. (reg.) 1. apă cu adaos de săruri, în care se argăsesc pieile. 2. ciubăr cu gura mai largă decât fundul folosit la argăsitul pieilor. Vezi definitia »

AGENOSOMÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare insuficientă a organelor sexuale. [< fr. agénosomie, cf. gr. a – fără, genein – a naște, soma – organ]. Vezi definitia »