SPAHÍU¹, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi. Vezi definitia »

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum) Vezi definitia »

ACROPÓDIU s. n. partea terminală a membrelor la vertebrate. (< fr. acropode) Vezi definitia »

MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) Vezi definitia »

ierlíu (ierlíe), adj. – Băștinaș, autohton. Tc. yerli (Șeineanu, III, 69). Vezi definitia »