BIRÓU, birouri, s. n. I. 1. Masă de scris cu sertare și compartimente pentru ținut hârtii, acte etc. 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează funcționarii; (în special) serviciul respectiv. ◊ Lucrări de birou = lucrări cu caracter administrativ. ◊ Expr. (A lucra) din birou = (a lucra) de la distanță, fără observarea și cunoașterea realităților. ♦ Cameră în care are cineva birou (1) și în care lucrează sau profesează; p. ext. masa de lucru a cuiva. II. 1. Organul executiv și conducătorul întregii munci curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, având ca sarcină conducerea muncii politice și organizatorice a acestuia între adunările plenare ale Comitetului Central. Birou de partid = organ compus dintr-un număr restrâns de persoane, alese dintre membrii unui comitet de partid și însărcinat cu rezolvarea problemelor curente și cu aplicarea hotărârilor comitetului. 2. Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să organizeze lucrările acesteia și să urmărească buna lor desfășurare. – Fr. bureau. Vezi definitia »

GESTAPÓU s. n. [Pr.: ghe-] – V. gestapo. Vezi definitia »

PORTMANTÓU s.n. Suport pentru haine. [< fr. portemanteau]. Vezi definitia »

BATARDÓU s. n. construcție provizorie, dig din lemn, oțel sau beton pentru împiedicarea pătrunderii apei într-o zonă de lucru. (< fr. batardeau) Vezi definitia »

YOUYÓU s.n. Mică ambarcație, scurtă și largă, pentru legătura între vase și chei. [Pr. iuiú] (din fr. youyou) Vezi definitia »