CASTILIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Castilia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Spania. (< it. castigliano, fr. castillian) Vezi definitia »

NEOPLATONICIÁN, -Ă adj. Referitor la neoplatonism. // s.m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonic. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-platonicien]. Vezi definitia »

TIMPÁN¹ s. n. 1. membrană elastică ce separă urechea internă de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, parțial scufundat sub apă, care împiedică pătrunderea corpurilor în aducțiune, în camera de echilibru etc. ◊ membrană care separă două camere într-un rezervor. 3. instrument muzical de percuție, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de aramă acoperit cu o membrană de piele pusă în vibrație prin lovirea cu două baghete din lemn. 4. spațiu triunghiular între cornișele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafața între orizontală și arcele unei bolți. 5. (tehn.) pinion dințat. (< fr. tympan, it. timpano) Vezi definitia »

TERMIDORIÁN, -Ă I. adj. referitor la evenimentele din 9 termidor (căderea lui Robespierre). II. s. m. f. pl. nume dat în timpul revoluției burgheze din Franța participanților la lovitura de stat din 9 termidor (2⁷ iulie 179⁴), care a răsturnat dictatura iacobină. (< fr. thermidorien) Vezi definitia »

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran. Vezi definitia »