Definita cuvantului armonie
armoníe (-íi), s. f. – Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. – Mr. armunie. Gr. ἀρμονία (sec. XVII), și modern din fr. harmonie. – Der. armonic, adj.; armonică, s. f. (acordeon; Arg., portofel), din germ. Armonika; armonios, adj.; armonist, s. m. (acordeonist); armoniza, vb.; dezarmonie, s. f. (dezacord, neînțelegere); inarmonic, adj. (nearmonios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
ELECTROSCOPÍE s. f. disciplină care studiază electroscoapele și aplicațiile lor. (< fr. électroscopie) Vezi definitia »
vagotoníe (anomalie) s. f., art. vagotonía, g.-d. art. vagotoníi, art. vagotoníei; pl. vagotoníi, art. vagotoníile Vezi definitia »
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică]. Vezi definitia »
INTERMODULÁȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr. intermodulation) Vezi definitia »
URETRECTOMÍE s. f. rezecție a unei porțiuni din peretele uretral. (< fr. uréctrectomie) Vezi definitia »