CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »

PERIANGEÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului perivascular. [Pron. -ge-i-. / cf. fr. périangéite]. Vezi definitia »

RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ◊ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte) Vezi definitia »

EPITÁZĂ s.f. Parte a unei drame în care se leagă intriga, conflictul. [< fr. épitase]. Vezi definitia »

străpunsúră, străpunsúri, s.f. (înv.) străpungere. Vezi definitia »