TELECOMUNICÁȚIE s. f. 1. transmitere și recepție la distanță a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ♦ sistem de ~ții = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. (< fr. télécommunication) Vezi definitia »

COFETĂRÍE² s. f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie. Vezi definitia »

SCINTILOGRAFÍE s.f. Scintigrafie. [Gen. -iei. / < fr. scintillographie, cf. lat. scintillatio – scânteiere, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

IODURÍE s. f. prezență a iodului în urină. (< fr. iodure) Vezi definitia »

năsâlnicíe, năsâlnicíi, s.f. (înv. și reg.) 1. brutalitate, asprime, sălbăticie, violență. 2. încăpățânare, îndărătnicie. 3. (la pl.) ticăloșii, violențe, brutalizări, silnicii, împilări. 4. forță, putere; constrângere. 5. nepăsare, apatie; inactivitate, lene. Vezi definitia »