KANJÍ s. n. 1. Sistem ideografic de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre caracterele acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter han < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Vezi definitia »

oșpojí, oșpojésc, vb. IV (reg.) a flecări, a trăncăni. Vezi definitia »

trămăjí, trămăjésc, vb. IV (reg.) a o duce greu, de azi pe mâine. Vezi definitia »

horjí, horjésc, vb. IV (reg.) a freca. Vezi definitia »

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui. Vezi definitia »