ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie Vezi definitia »

țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița. Vezi definitia »

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu. Vezi definitia »

vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans. Vezi definitia »

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. Vezi definitia »