TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. ♦ accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico) Vezi definitia »

FTÁLIC adj.m. Acid ftalic = acid organic bibazic obținut prin oxidarea naftalinei, întrebuințat în industria coloranților. [< fr. phtalique]. Vezi definitia »

SOTERIOLÓGIC, -Ă, soteriológici, -e, adj. Referitor la soteriologie. (cf. fr. sotériologique < sotériologie + suf. -ique = -ic) [TLF] Vezi definitia »

FOTOELÉCTRIC, -Ă adj. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase. ♦ efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă. (< fr. photoélectrique) Vezi definitia »

FÍLMIC, -Ă adj. Referitor la film, de film. [Cf. fr. filmique]. Vezi definitia »