PITÁR, pitari, s. m. (În evul mediu în țările românești) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea sub ordinile lui mai mulți pitari. – Pită + suf. -ar. Vezi definitia »

INTRAMUSCULÁR, -Ă adj. Care se află sau se produce în mușchi. [Cf. fr. intramusculaire]. Vezi definitia »

OMILIÁR, omiliare, s. n. Carte bisericească care conține omilii. [Pr.: -li-ar] – Omilie + suf. -ar. Cf. fr. homiliaire. Vezi definitia »

VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire. Vezi definitia »

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar. Vezi definitia »