Definita cuvantului evidență
EVIDÉNȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu evidență
cărăbăneálă s.f. (pop.) 1. bătaie, trânteală repede. 2. fugă, plecare repede de undeva. Vezi definitia »
GRADÍNĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it. gradina) Vezi definitia »
VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea. Vezi definitia »
MOȘIEREÁSĂ, moșieresc, s. f. Mare proprietară funciară; soție de moșier; moșieriță. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -easă. Vezi definitia »
ȘEUȘOÁRĂ, șeușoare, s. f. (Pop.) Șeluță. – Din șea (= șa) + suf. -uș-oară. Vezi definitia »