Definita cuvantului evidenția
EVIDENȚIÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) distinge, a (se) remarca. 2. tr. A sublinia, a face ca un lucru să apară clar; a pune în evidență. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. [< evidență].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu evidenția
veghiá (-ghéz, -át), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia. Vezi definitia »
RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier) Vezi definitia »
PERSONÁLIA s. f. pl. informații complementare în prezentarea persoanei căreia îi este închinată o lucrare. (< lat. personalia) Vezi definitia »
MIRIA- elem. „foarte numeros, nenumărat”, „zece mii”. (< fr. myria-, cf. gr. murios) Vezi definitia »
ACARNANIA, reg. istorică în V Greciei centrale. Dominată de Sparta, apoi de Teba, s-a aliat împotriva Romei cu Filip V, regele Macedoniei. Cucerită de romani în 168 î. Hr. Vezi definitia »