EXPLICÁ vb. I. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri. ◊ a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe. II. refl. a se justifica. ◊ a se înțelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înțelege. (< fr. expliquer, lat. explicare) Vezi definitia »

DEZACIDIFICÁ vb. tr. a anula caracterul acid al unei substanțe. (< fr. désacidifier) Vezi definitia »

urcá (-c, át), vb. – 1. A sui, a se cățăra. – 2. A se ridica. – 3. A se mări, a crește. – 4. (Refl.) A însuma. Origine incertă. Pare un lat. *orĭcāre ‹ ǒrior (Pușcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai puțin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din gr. ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beiträge, 11); dar cf. aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea găsi în lat. *ortĭāre ‹ ǒrtus, deja afirmată de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90). Der. din sb., cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabilă. – Der. urcat, s. n. (suit); urcător, adj. (care urcă, ascendent); urcuș, s. n. (drum, loc în pantă, repeziș). Vezi definitia »

ATÂTÍCA adj. invar. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica. Vezi definitia »

iofcá (iofcále), s. f. – Pastă făinoasă, tăieței. – Var. (i)efca. Tc. yufka (Șeineanu, II, 224; Lokotsch 962). Vezi definitia »