ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron. -ni-on. / < fr. anion]. Vezi definitia »

POLIGÓN s. n. 1. suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte (laturi). ♦ (fiz.) regula ŭlui = regulă potrivit căreia suma mai multor vectori este vectorul care închide conturul poligonal din așezarea cap la cap a acestora. 2. porțiune de instrucție cu arme de foc. ◊ teren de tir. 3. teren special pentru învățarea conducerii autovehiculelor. 4. suprafață plană pe care se realizează, în condiții de șantier, elemente de beton armat prefabricat. (< fr. polygone, germ. Polygon) Vezi definitia »

CARBOCATIÓN s. m. ion la un atom de carbon având trei covalențe la o sarcină pozitivă, datorită unui deficit de electroni. (< fr. carbocation) Vezi definitia »

LEPIDODÉNDRON s. m. arbore fosil din clasa ferigilor, cu trunchiul înalt și gros, care se ramifică în ramuri duble. (< fr. lépidodendron) Vezi definitia »

OMOFÓN, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un același sunet. (< fr. homophone) Vezi definitia »