RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula. Vezi definitia »

întăfoșáre s.f. (reg.) încotoșmănare, înfofolire, încotoșmare, încroșnare, îmboldorire. Vezi definitia »

AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla]. Vezi definitia »

STĂRUÍRE, stăruiri, s. f. (Înv.) Stăruință. – V. stărui. Vezi definitia »

ABSORBÍRE s.f. Acțiunea de a absorbi; absorbție. [< absorbi]. Vezi definitia »