BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus. Vezi definitia »

MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème]. Vezi definitia »

PERIBLÉM s.n. (Biol.) Țesut al meristemului terminal al unei tulpini sau al unei rădăcini la plantele fanerogame. [< fr. périblème]. Vezi definitia »

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. Vezi definitia »

POÉM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a două jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema. Vezi definitia »