Definita cuvantului oțel
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
MÍTEL s.n. (Poligr.) Corp de literă de 14 puncte tipografice. [< germ. Mittel]. Vezi definitia »
izvorél s.n. (pop., înv.) izvoraș. Vezi definitia »
prunduțél, prunduțéle, s.n. (reg.) maluri mici cu prundiș, prundișuri mici. Vezi definitia »
el va introduce Vezi definitia »
RAPÉL s.n. 1. Readucerea la poziția inițială a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2. (Alpinism) Manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. ♦ Coborâre în rapel = coborâre în alpinism a unui perete abrupt printr-un sistem de coardă dublă. 3. (Med.) Reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții. [Pl. -le, -luri. / < fr. rappel]. Vezi definitia »