Definita cuvantului executor
EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu executor
GUDRONATÓR s. n. mașină de lucru pentru gudronarea șoselelor. (< rus. gudronator) Vezi definitia »
CIVILIZATÓR, -OÁRE adj. care civilizează. (< fr. civilisateur) Vezi definitia »
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor. Vezi definitia »
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face adjudecarea la o licitație. (< fr. adjudicateur) Vezi definitia »
CĂPȘÓR, căpșoare, s. n. Diminutiv al lui cap1 (I 1). – Cap1 + suf. -(u)șor. Vezi definitia »