Definita cuvantului exil
EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exil
INDEZIRÁBIL, -Ă adj. Care nu este dorit; nedorit, neplăcut. [Cf. fr. indésirable]. Vezi definitia »
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. Vezi definitia »
INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. 2. (Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr. indissoluble]. Vezi definitia »
SUSCEPTÍBIL, -Ă adj. 1. capabil să..., în stare să... 2. care poate suferi modificări. 3. care se supără repede; supărăcios; sensibil. (< fr. susceptible, lat. susceptibilis) Vezi definitia »
CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc]. Vezi definitia »