PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper să... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere. Vezi definitia »

iubirea vietii mele Vezi definitia »

FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. Vezi definitia »

slăbceá s.m. art. (reg.) termen depreciativ pentru o persoană foarte slabă. Vezi definitia »

MILIÓNULEA, MILIOÁNA, num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al 999999-lea și al l000001-lea. [Pr.:-li-o-] – Milion + (u)le + a. Vezi definitia »