STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung. Vezi definitia »

TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ. Vezi definitia »

înjârjí, înjârjésc, vb. IV (reg.) a prinde curaj, a da curaj; a (se) încuraja. Vezi definitia »

RUMEJÍ, rumejésc, vb. IV. Refl. (Olt.) A se stropi, a se umezi. (din sb. rominžáti) Vezi definitia »

STRĂJI, strajesc, vb. IV (înv.) A păzi. Vezi definitia »