îmbuiguí, îmbúigui și îmbuiguiésc, vb. IV refl. (înv.) a se rătăci. Vezi definitia »

văstui, văstuiesc v. t. (intl.) a bate (pe cineva) cu pumnul. Vezi definitia »

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui. Vezi definitia »

felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăți locul de rămășitele grâului vânturat cu felezeul (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada. Vezi definitia »

vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii). Vezi definitia »