ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor). Vezi definitia »

cumbăní, cumbănésc, vb. IV (reg.) a cumpăni, a balansa. Vezi definitia »

curtení, curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante. Vezi definitia »

ZDRĂVENÍ, zdrăvenésc, vb. IV. 1. Refl. (Var.) Înzdrăveni. 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută) Vezi definitia »

năturní, năturnésc, vb. IV (reg.) a urmări (pe cineva). Vezi definitia »