CAIONI (CĂIANU), Ioan (1629-1687, n. Leghia, jud. Cluj), umanist român din Transilvania. Autor al unei antologii muzicale („Codex Caioni”) în care figurează și dansuri populare românești. I se atribuie cronica în versuri despre sfîrșitul domniei lui Vasile Lupu. A întemeiat o tipografie la mănăstirea Șumuleu-Ciuc, unde a fost stareț și custode. Autorul istoriei Ordinului franciscan de la Șumuleu. Primul român cu preocupări de botanică („Herbariu”). Vezi definitia »

ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca. Vezi definitia »

TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne și despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prăbușire, izbitură; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ Fig. (Fam.) A avea răsunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primește o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie și când cască. ♦ Tranz. A-și întinde încheieturile și a le face să pârâie. ♦ (Despre pepeni verzi) A pârâi când sunt strânși în mâini. ♦ Tranz. A încerca un pepene pentru a vedea dacă este copt făcându-l să pârâie în mâini. [Var.: trăsní vb. IV] – V. trăsni². Vezi definitia »

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir]. Vezi definitia »

DESCERNÍ, descernesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A înceta să mai poarte haine de doliu. – Din des¹- + cerni. Vezi definitia »